O fobie este o frică exagerată și irațională. Termenul „fobie” este adesea folosit pentru a se referi la frica de un anumit declanșator. Cu toate acestea, există trei tipuri de fobie recunoscute:
Fobie specifică: Aceasta este o frică intensă, irațională față de un anumit declanșator.
Fobia socială sau anxietatea socială: aceasta este o teamă profundă de umilire publică și de a fi izolat sau judecat de alții într-o situație socială. Ideea unor adunări sociale mari este terifiantă pentru cineva cu anxietate socială. Nu este același lucru cu timiditatea.
Agorafobia: Aceasta este o teamă de situații din care ar fi dificil pentru o persoană să scape dacă ar experimenta o panică extremă, cum ar fi aflarea într-un lift sau în afara casei. Este de obicei înțeleasă greșit ca o frică de spații deschise, dar se poate aplica și pentru spațiile mici, cum ar fi un lift sau un autobuz. Persoanele cu agorafobie au un risc crescut de tulburare de panică.
Fobiile specifice sunt cunoscute ca fobii simple, deoarece pot fi legate de o cauză identificabilă, care poate să nu apară frecvent în viața de zi cu zi a unui individ, cum ar fi, de exemplu, șerpii. Prin urmare, este puțin probabil ca acestea să afecteze viața de zi cu zi într-un mod semnificativ.
Anxietatea socială și agorafobia sunt cunoscute ca fobii complexe, deoarece declanșatorii lor sunt mai greu de recunoscut. De asemenea, persoanelor cu fobii complexe le este mai greu să evite declanșatorii, cum ar fi părăsirea casei sau mulțimile mari de oameni.
O fobie devine diagnosticabilă atunci când persoana începe să-și organizeze viața în jurul evitării cauzei fricii. Este mai severă decât o reacție normală de frică. Persoanele cu fobie au o nevoie copleșitoare de a evita orice le declanșează anxietatea.
Un sentiment de anxietate poate fi produs doar prin gândirea la obiectul fobiei. La copiii mai mici, părinții pot observa că plâng sau încearcă să se ascundă în spatele picioarelor unui părinte sau a unui obiect. De asemenea, pot face crize de furie pentru a-și arăta suferința.
O persoană cu fobie va experimenta următoarele simptome, care sunt comune în majoritatea fobiilor:
Claustrofobie: frica de a fi în spații restrânse, înguste
Aerofobie: frica de a zbura
Arahnofobia: frica de păianjeni
Fobia de conducere: frica de a conduce o mașină
Emetofobie: frica de vărsături
Ipohondrie: frica de a se îmbolnăvi
Zoofobie: frica de animale
Acvafobia: frica de apă
Acrofobie: frica de înălțimi
Fobia de sânge, vătămare și injecție
Este neobișnuit ca o fobie să înceapă după vârsta de 30 de ani, astfel că majoritatea încep în timpul copilăriei timpurii sau a adolescenței.
Ele pot fi cauzate de o experiență stresantă, un eveniment înspăimântător sau un părinte sau un membru al gospodăriei cu o fobie pe care copilul o poate „învăța”.
Acestea se dezvoltă de obicei înainte de vârsta de 4 până la 8 ani. În unele cazuri, pot fi rezultatul unei experiențe traumatice timpurii. Un exemplu ar fi claustrofobia, care se dezvoltă în timp, după ce un copil mic are o experiență neplăcută într-un spațiu restrâns.
Fobiile care încep în timpul copilăriei pot fi cauzate și de asistarea la fobia unui membru al familiei. Un copil a cărui mamă are arahnofobie, de exemplu, este mult mai probabil să dezvolte aceeași fobie.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma exact de ce o persoană dezvoltă agorafobie sau anxietate socială. În prezent, cercetătorii cred că fobiile complexe sunt cauzate de o combinație de experiențe de viață, chimia creierului și genetică.
Ele pot fi, de asemenea, un ecou al obiceiurilor oamenilor timpurii, rămase dintr-o perioadă în care spațiile deschise și oamenii necunoscuți reprezentau în general o amenințare mult mai mare la adresa siguranței personale decât în lumea de astăzi.
