Sunt aproape convins, că și tu, la fel ca mine, ai citit cu mare interes și curiozitate cărți de dezvoltare personală, de materialele de tip self-help, poate cărți de psihologie scrise de mari nume din domeniul psihologiei și e un lucru minunat să fii autodidact. Și da, se deschid orizonturi noi prin introspecție și descoperi moduri uimitoare și fermecătoare (uneori seducătoare chiar) de înțelegere a ființei umane. Totuși, este un prag peste care nu poți trece și nu poți ajunge foarte departe în dialogul cu tine însuți!
Ca să răspund totuși la întrebarea de mai sus, coaching-ul mi-a schimbat modul de a gândi asupra unei situații personale, prin întrebările directe și provocatoare puse de coach, prin faptul că un coach m-a provocat să-mi disput până în pânzele albe unele credințe iraționale despre mine însumi și m-a privit ca pe omul care are toate resursele necesare împlinirii dorințelor personale. Și din coachee, am ajuns coach. Pentru că mi-am dorit asta.
Am reușit prin coaching (fiind de foarte multe ori clientul unui coach), să obțin claritate în gândire, pași concreți de acțiune, determinare și motivație. Am înțeles că pentru a mă schimba, mie îmi revine adevărata provocare și eu sunt în principal responsabil de a mă observa, de a-mi disputa activ stilul de gândire, de a simți, de a mă comporta și de a învăța noi moduri de reflecție și înțelegere. Aceasta este magia coaching-ului!