Stresul posttraumatic
Ce este stresul posttraumatic si cum ne afectează viața?
GENERALITĂȚI

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburare psihiatrică apărută la persoanele care au experimentat sau au asistat la un eveniment traumatic, cum ar fi un dezastru natural, un accident grav, un act terorist, război/luptă sau viol sau care au fost amenințați cu moartea, violență sexuală sau vătămare gravă.

PTSD a fost cunoscut sub multe nume în trecut, cum ar fi „oboseală de luptă” după cel de-al Doilea Război Mondial, dar aceasa nu afectează doar veteranii. PTSD poate apărea la toți oamenii, de orice etnie, naționalitate sau cultură și la orice vârstă. PTSD afectează aproximativ 3,5% dintre adulți în fiecare an și se estimează că 1 din 11 persoane va fi diagnosticată cu PTSD de-a lungul vieții. Femeile au de două ori mai multe șanse decât bărbații să aibă această afecțiune.

Persoanele cu PTSD au gânduri și sentimente intense, tulburătoare legate de experiența lor, care durează mult după încheierea evenimentului traumatic. Ei pot retrăi evenimentul prin flashback-uri sau coșmaruri, pot simți tristețe, frică sau furie, și se pot simți detașați sau înstrăinați de alte persoane. Persoanele cu PTSD pot evita situațiile sau persoanele care le amintesc de evenimentul traumatizant și pot avea reacții negative puternice la ceva la fel de obișnuit, precum un zgomot puternic sau o atingere accidentală.

Un diagnostic de PTSD necesită expunerea la un eveniment traumatic supărător. Cu toate acestea, expunerea ar putea fi mai degrabă indirectă decât directă. De exemplu, PTSD poate apărea la o persoană care învață despre moartea violentă a unei familii apropiate sau a unui prieten. Poate apărea și ca urmare a expunerii repetate la detalii oribile ale traumei, cum ar fi ofițerii de poliție expuși la detaliile cazurilor de abuz asupra copiilor.

Simptome și diagnostic

Simptomele PTSD se împart în patru categorii, iar simptomele specifice pot varia ca severitate.

Intruziune: gânduri intruzive, cum ar fi amintirile repetate, involuntare; vise tulburătoare; sau flashback-uri ale evenimentului traumatic. Flashback-urile pot fi atât de vii încât oamenii simt că retrăiesc experiența traumatizantă sau o văd sub ochii lor.

Evitare: Evitarea memento-urilor despre evenimentul traumatic poate include evitarea oamenilor, locurilor, activităților, obiectelor și situațiilor care pot declanșa amintiri supărătoare. Oamenii pot încerca să evite să-și amintească sau să se gândească la evenimentul traumatizant. Ei pot evita să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat sau despre ce simt în legătură cu asta.

Alterări ale cogniției și dispoziției: incapacitatea de a-și aminti aspectele importante ale evenimentului traumatic, gânduri și sentimente negative care duc la credințe continue și distorsionate despre sine sau despre ceilalți (de exemplu, „Sunt rău”, „Nimeni nu poate fi de încredere”); gânduri distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului care duc la învinovățirea greșită pe sine sau pe ceilalți; frică, groază, furie, vinovăție sau rușine continuă; mult mai puțin interes pentru activitățile de care se bucurau anterior; sentimentul detașat sau înstrăinat de ceilalți; sau imposibilitatea de a experimenta emoții pozitive (un gol de fericire sau de satisfacție).

Modificări ale excitării și reactivității: simptomele de excitare și reactivitate pot include iritabilitate și accese de furie; comportament imprudent sau autodistructiv; atenție exagerată la împrejurimi sau la persoanele din jur; probleme de concentrare sau de somn.

Multe persoane care sunt expuse unui eveniment traumatic experimentează simptome similare cu cele descrise mai sus în zilele imediat următoare evenimentului. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu PTSD, totuși, simptomele trebuie să dureze mai mult de o lună și să provoace stres sau probleme semnificative în funcționarea zilnică a individului. Mulți indivizi dezvoltă simptome în decurs de trei luni de la traumă, dar simptomele pot apărea mai târziu și persistă adesea luni și uneori ani. PTSD apare adesea împreună cu alte afecțiuni asociate, cum ar fi depresia, consumul de substanțe, probleme de memorie și alte probleme de sănătate fizică și mintală.