Ce este stresul posttraumatic si cum ne afectează viața

Stresul posttraumatic

GENERALITĂȚI

 

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburare psihiatrică apărută la persoanele care au experimentat sau au asistat la un eveniment traumatic, cum ar fi un dezastru natural, un accident grav, un act terorist, război/luptă sau viol sau care au fost amenințați cu moartea, violență sexuală sau vătămare gravă.

PTSD a fost cunoscut sub multe nume în trecut, cum ar fi „oboseală de luptă” după cel de-al Doilea Război Mondial, dar aceasa nu afectează doar veteranii. PTSD poate apărea la toți oamenii, de orice etnie, naționalitate sau cultură și la orice vârstă. PTSD afectează aproximativ 3,5% dintre adulți în fiecare an și se estimează că 1 din 11 persoane va fi diagnosticată cu PTSD de-a lungul vieții. Femeile au de două ori mai multe șanse decât bărbații să aibă această afecțiune.

Persoanele cu PTSD au gânduri și sentimente intense, tulburătoare legate de experiența lor, care durează mult după încheierea evenimentului traumatic. Ei pot retrăi evenimentul prin flashback-uri sau coșmaruri, pot simți tristețe, frică sau furie, și se pot simți detașați sau înstrăinați de alte persoane. Persoanele cu PTSD pot evita situațiile sau persoanele care le amintesc de evenimentul traumatizant și pot avea reacții negative puternice la ceva la fel de obișnuit, precum un zgomot puternic sau o atingere accidentală.

Un diagnostic de PTSD necesită expunerea la un eveniment traumatic supărător. Cu toate acestea, expunerea ar putea fi mai degrabă indirectă decât directă. De exemplu, PTSD poate apărea la o persoană care învață despre moartea violentă a unei familii apropiate sau a unui prieten. Poate apărea și ca urmare a expunerii repetate la detalii oribile ale traumei, cum ar fi ofițerii de poliție expuși la detaliile cazurilor de abuz asupra copiilor.

Simptome și diagnostic

Simptomele PTSD se împart în patru categorii, iar simptomele specifice pot varia ca severitate.

Intruziune: gânduri intruzive, cum ar fi amintirile repetate, involuntare; vise tulburătoare; sau flashback-uri ale evenimentului traumatic. Flashback-urile pot fi atât de vii încât oamenii simt că retrăiesc experiența traumatizantă sau o văd sub ochii lor.

Evitare: Evitarea memento-urilor despre evenimentul traumatic poate include evitarea oamenilor, locurilor, activităților, obiectelor și situațiilor care pot declanșa amintiri supărătoare. Oamenii pot încerca să evite să-și amintească sau să se gândească la evenimentul traumatizant. Ei pot evita să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat sau despre ce simt în legătură cu asta.

Alterări ale cogniției și dispoziției: incapacitatea de a-și aminti aspectele importante ale evenimentului traumatic, gânduri și sentimente negative care duc la credințe continue și distorsionate despre sine sau despre ceilalți (de exemplu, „Sunt rău”, „Nimeni nu poate fi de încredere”); gânduri distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului care duc la învinovățirea greșită pe sine sau pe ceilalți; frică, groază, furie, vinovăție sau rușine continuă; mult mai puțin interes pentru activitățile de care se bucurau anterior; sentimentul detașat sau înstrăinat de ceilalți; sau imposibilitatea de a experimenta emoții pozitive (un gol de fericire sau de satisfacție).

Modificări ale excitării și reactivității: simptomele de excitare și reactivitate pot include iritabilitate și accese de furie; comportament imprudent sau autodistructiv; atenție exagerată la împrejurimi sau la persoanele din jur; probleme de concentrare sau de somn.

Multe persoane care sunt expuse unui eveniment traumatic experimentează simptome similare cu cele descrise mai sus în zilele imediat următoare evenimentului. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu PTSD, totuși, simptomele trebuie să dureze mai mult de o lună și să provoace stres sau probleme semnificative în funcționarea zilnică a individului. Mulți indivizi dezvoltă simptome în decurs de trei luni de la traumă, dar simptomele pot apărea mai târziu și persistă adesea luni și uneori ani. PTSD apare adesea împreună cu alte afecțiuni asociate, cum ar fi depresia, consumul de substanțe, probleme de memorie și alte probleme de sănătate fizică și mintală.

 

Discută acum cu un psihoterapeut, prin aplicația AmCoach.

Începe de azi procesul de schimbare în bine.
Descarcă aplicația și programează o sesiune
de psihoterapie online.
Aplicația va fi incurand lansată și pe iOS! Între timp te poți bucura de serviciile noastre folosind aplicația web sau android.

Tratament

Este important de reținut că nu toți cei care suferă traume dezvoltă PTSD și nu toți cei care dezvoltă PTSD necesită tratament psihiatric. Pentru unii oameni, simptomele PTSD scad sau dispar în timp. Alții își îmbunătățesc starea cu ajutorul persoanelor apropiate (familie, prieteni, grupuri de sprijin). Dar multe persoane cu PTSD au nevoie de tratament profesional pentru a se recupera de suferința psihologică, ce poate fi intensă și invalidantă. Este important să ne amintim că trauma poate duce la suferință severă. Această suferință nu este vina individului, iar PTSD poate fi tratată. Cu cât o persoană primește mai devreme un tratament, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare.

Psihiatrii și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale folosesc diverse metode eficiente (dovedite de cercetări) pentru a ajuta oamenii să se vindece de PTSD. Atât terapia vorbirii (psihoterapie), cât și medicamentele, oferă tratamente eficiente bazate pe dovezi pentru PTSD. Terapia cognitiv comportamentale (TCC) este de asemenea foarte eficientă. Terapia de procesare cognitivă, terapia de expunere prelungită și terapia de inoculare a stresului (descrise mai jos) se numără și ele printre tipurile de terapii utilizate pentru tratarea PTSD.

Terapia de procesare cognitivă se concentrează pe modificarea emoțiilor negative dureroase (cum ar fi rușinea sau vinovăția) și convingerile (cum ar fi „am eșuat”, „lumea este periculoasă”) din cauza traumei. Terapeuții ajută persoana să se confrunte cu astfel de amintiri și emoții supărătoare.

Terapia de expunere prelungită folosește imaginarea repetată și detaliată a traumei sau expunerile progresive la „declanșatorii” simptomelor într-un mod sigur și controlat pentru a ajuta pacientul să facă față și să dobândească controlul asupra fricii și stresului și să învețe să facă față. De exemplu, programele de realitate virtuală au fost folosite pentru a ajuta veteranii de război cu PTSD să reexperimenteze câmpul de luptă într-un mod controlat, terapeutic.

Terapia de inoculare a stresului își propune să înarmeze individul cu abilitățile de coping necesare pentru a se apăra cu succes împotriva declanșatorilor stresanți, prin expunerea la niveluri mai ușoare de stress, la fel cum este inoculat un vaccin pentru a preveni infecția după expunerea la o boală.

Terapia de grup încurajează supraviețuitorii unor evenimente traumatice similare să-și împărtășească experiențele și reacțiile într-un cadru confortabil, fără a fi judecați. Membrii grupului se ajută reciproc să realizeze că mulți oameni ar fi răspuns la fel și ar fi simțit aceleași emoții. Terapia de familie poate ajuta, de asemenea, deoarece comportamentul și suferința persoanei cu PTSD pot afecta întreaga familie.

Alte psihoterapii, cum ar fi terapiile interpersonale, de susținere și psihodinamice se concentrează pe aspectele emoționale și interpersonale ale PTSD. Acestea pot fi utile pentru persoanele care nu doresc să se expună la amintiri ale traumelor lor.

Medicamentele pot ajuta la controlul simptomelor PTSD. În plus, ameliorarea simptomelor pe care o oferă medicația permite multor oameni să participe mai eficient la psihoterapie.

Unele antidepresive, cum ar fi ISRS și SNRI (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrine), sunt utilizate în mod obișnuit pentru a trata simptomele de bază ale PTSD. Sunt utilizate fie singure, fie în combinație cu psihoterapie sau alte tratamente.

Alte medicamente pot fi utilizate pentru a reduce anxietatea și agitația fizică sau pentru a trata coșmarurile și problemele de somn care deranjează mulți oameni cu PTSD.

Alte tratamente, inclusiv terapii complementare și alternative, sunt, de asemenea, folosite din ce în ce mai mult pentru a ajuta persoanele cu PTSD. Aceste abordări oferă tratament în afara clinicii convenționale de sănătate mintală și pot necesita mai puține discuții și dezvăluiri decât psihoterapia. Exemplele includ acupunctura și terapia asistată de animale.

Pe lângă tratament, mulți oameni cu PTSD consideră că este foarte util să-și împărtășească experiențele și sentimentele cu alții care au experiențe similare, cum ar fi într-un grup de sprijin de la egal la egal.

Aplicația va fi incurand lansată și pe iOS! Între timp te poți bucura de serviciile noastre folosind aplicația web sau android.
Scroll Up